Sentimentul Suivre l’histoire

Ce este un sentiment?

O senzație stranie care cutremură trupul, răspândindu-se, provocând gâduri și alegeri la care cum ți se părea înainte, nu le-ai face. Este o alegere pentru care oamenii luptă, fac orice pentru ca să simtă această satisfacție, pentru ca să știe că omul pentru care au luptat a rămas muțumit, că a simțit dragul și plăcerea ajutorului care l-ai oferit.

Probabil e greu să primești adevărul, că într-un moment înțelegi importanța de a simți acest tremurici, liniștea și pacea din suflet în moment ce ești lângă persoana iubită. Însă, ce e de făcut dacă simpatia față de oameni devine egală? Când temându-se de părerea și supărarea celorlalți tu devii supus gândurilor acestor oameni, într-o măsură când gândurile proprii devin prizonieri în mintea ta.

Fiind copil, am găsit persoana care a ocupat cel mai deosebit loc in inima mea. Nu, nu e vorba despre persoana cu care doresc să petrec restul vieții, dar defapt poate fi și așa, e vorba despre omul care din prima clipă a început să facă parte din viața mea, fiind un motiv al alegerilor pe care le fac și gusturilor care ea le susține. Este vorba despre ea, persoana care după părerea tuturor nu există, sau într-un moment dat dispare, ea este prietena mea cea mai bună, o ființă gingașă dar mereu încăpățânată, cu un caracter greu și standarte pe care puțini oameni le ajung.

Mulți ani la rând lipsa posibilității de aș exprima opinia, sau frica de reacția altora a întemeiat un mod de gîndire și comportament deosebit. Ani la rând m-am deprins de a fi în umbră, singurul meu cerc de prieteni, singura mea bară de care mă puteam ține era ea, prietena mea care după suflet era ca o soră pentru mine. Când găsea persoana cu care liber găsea limbă comună, simțeam o invidie groaznică, mă simțeam părăsită și singură. Singura mea liniștire era că știam faptul că într-un moment dat acesata prietenie se va termina, indeferent cu ce motiv, cu o ceartă, o neînțelegere sau pur și simplu cu timpu se pierde acel contact. Pină la urmă totul venea la locurile sale, eram bucuroasă deoarece simțeam mulțumirea ei când o ajutam sau o susțineam, însă adesea eu începeam o ceartă dim cauza că doresc să am mai multă atenție din partea ei, recunosc un pic exageram, dar mă simțeam mai liberă când ziceam adevărul. Erau diverse crize și zile rele în consecința cărora eu ma descărcam pe ea. La un moment nici ei nu puteam reproșa sau să expun gândurile adevărate pe care le aveam, sunt mulțumită că acum așa problemă nu-i fiindcă ambele am crescut deja, au fost multe momente și schimbări care mult ne-a schimbat. Modul de gândire și viziunea la tot ce se întâmplă s-a schimbat cardinal.

Cu timpu cercul meu de prieteni s-a mărit, și eu am început să fac parte din diferite grupuri de oameni. Aceasta mai mult se datorează cercurilor pe care le frecventam. Începând să practic voleiul m-am împrietenit cu mai multe feluri de persoane, am văzut diferite comportamente, gânduri, atitudini din care am luat câte ceva. E un hobby care a luat cel mai mult timp, timp de patru ani îmi perefcționam aptitudinile, chiar dac adesea în echipe jucam destul de rău.

Începând cu vara, eu am lăsat toată rutina și mă relaxam la maxim. Primele două luni de vara cu nimic nu s-au deosebit, aproape, de ziua prietenei mele noi am plecat la bazin, acolo în fiecare săptămână se petrecea pena party. A fost vesel, am întâlnit niște prieteni și ne-am veselit în compania lor până la miezu nopții. După ce am plecat ceva timp mergeam toți împreună appi eu plecasem singură acasă. Era așa de frumoasă priveliștea parcului gol, o liniște care te cuprinde total. Era așa de ușor pe suflet, mereu imi plăcea să stau în liniște, să stau un pic pe gânduri și să ascult liniștea tulburătoare.

Era o seară caldă, mergând acasă vecina mea, care mereu caută aventuri, m-a ajuns din urmă și mi-a propus sa mergem la o descotecă. Eu mereu nu eram împotrivă de a scurge timpul în așa mod, deasta repede m-am gătit și noi am pornit spre centru. Probabil știind de momentele care se vor întâmpla, aș sta acasă, însă nu a fost plictisitor. Într-un sfârșit noi am ajuns în centru, după câteva minute eu am înțeles că după vîrstă și minte eu nu intru categoria vecinii mele și prietenilor ei, așacă eu am hotărât că imi va fi mai vesel dacă mă voi plimba pe alături să-mi găsesc pe cineva din prieteni. Mergând câteva minute am dat de scumpa mea verișoară, o persoană care, personal pentru mine a avut un rol mai mare în educația mea, decât o avut-o părinții sau sora mai mare. Peste scurt timp, in grup cu câțiva băieți am plecat la plimbare. Eu ma simțeam oleac mărginită deoarece stăteam intr-o parte, destul de repede asta s-a schimbat. Am petrecut seara in compania unui baiat plăcut, era tăcut și cam retras, ca mine, cred că asta m-a atras cel mai mult. Imi părea bine că mă puteam exprima, că persoana care mă ascultă face asta cu plăcere și iși dă interesul la ceea ce zic, peste destul de mult timp mă simțeam înțeleasă. Eu credeam că am găsit un prieten bun, care are toate șansele să devină cel mai bun al meu priten, însă apoi el dorea ca totul să devină mai mult ca o prietenie, am refuzat dar cuvintele mele nu au fost luate în serios. Peste puțin timp totuși am acceptat și nu-mi pare rău de alegerea făcută.